La Galeriile Carol sezonul 2017 începe cu expoziţia Entropomorfe semnată
Mirela Iordache.
Vă aşteptăm joi, 16 februarie începând cu orele 19.00.
Mirela Iordache abordează stiluri
picturale tále quále sau ilustrează o sinteză a expresionismului abstract, a neoexpresionismului
şi a hiperrealismului. Expoziţia de la Galeriile Carol aduce în atenţia
publicului seria de lucrări abstract-gestualiste iniţiată în 2014 sub titlul Entropomorfe,
continuată şi dezvoltată până în prezent, sub forma experimentului cu diferite
materiale utilizate pe suprafaţa pânzei.
Tablourile Mirelei sunt veritabile
structuri complexe în care materia picturală devine subiectul compoziţiilor;
iar culorile de ulei, pigmenţii, baiţurile şi tuşurile iau în stăpânire toată suprafaţa
lucrării. Pentru o mai bună înţelegere a stilului abordat de Mirela aş îndrăzni
să afirm faptul că semnificantul devine semnificat, dacă am traduce limbajul
vizual în limbaj lingvistic, pornind de la postulatul lui Ferdinand de
Saussure.
În considerarea acestui aspect să avem în vedere că semnificantul reprezintă latura acustică a semnului,
ceea ce receptorul aude în planul perceptiv al expresiei;
în vreme ce semnificatul reprezintă conceptul la care trimite semnificantul. În
limbaj vizual, materia şi modalitatea de expresie tehnică, picturală devine una
cu reprezentarea mentală, conceptuală.
Accentuarea materialităţii pânzei era văzută de Clement Greenberg
ca „all-over” painting în terminologia care definea pictura abstractă americană
(prima menţionare a termenuluia fost făcută în 1948 în „The Crisis of the Easel
Picture”). Totodată, termenul desemna procesul materialităţii picturale lipsite
de recuzita tridimensională tradiţională, pictura devenind astfel experienţă şi
textură pură. Textura densă a materiei prime din lucrările Mirelei - veritabile
compoziţii abstracte din pigmenţi uscaţi, răşină sintetică şi pământuri –
trimite către „Untitled Blue Sponge Relief” semnată Yves Klein şi datată 1960.
Excluzând comparaţiei conceptul alchimic care a stat la baza lucrării lui
Klein, textura materiei prime formate din răşină sintetică şi bureţi naturali
este foarte asemănătoare cu textura lucrărilor Mirelei, fără ca ea să aibă în
intenţie acest aspect.
Lucrările Mirelei par a fi pământuri aride, munţi vulcanici, suprafeţe care
se dezintegrează. Culorile mixate cu răşini se decantează aleatoriu în straturi
şi substraturi. Compoziţiile devin veritabile teritorii ale haosului,
dezordinii, întâmplării, ceea ce în terminologia termodinamicii am numi entropie.
Definită ca principiul al doilea al termodinamicii, entropia măsoară gradul
dezordinii unui organism. Într-un sistem închis în care energia externă nu
poate pătrunde, sistemul devine din ce în ce mai dezordonat, tinzând către
entropia maximă. În secolul al XIX-lea, vienezul Ludwig Boltzmann explica
entropia ca diferenţă între starea micro şi macro a unui obiect.
Mirela
Iordache aşează pe pânză culori de ulei, pigmenţi şi răşini pe care le lasă să
interacţioneze unele cu altele fără a-şi programa un rezultat final. Supuse
legii entropiei, lucrările Mirelei sunt expresii ale fragilităţii, echilibrului
instabil şi incoerenţei societăţii în care trăieşte şi îşi desfăşoară
activitatea.
Este potrivit a aduce o explicaţie în ceea ce priveşte
terminologia utilizată de Mirela Iordache. Artista preia din fizică termenul
„entropic” asociindu-i apoi cuvântul antropomorf, licenţa poetică rezultată
defineşte ştiinţa care studiază dezordinea umană, entropomorfia.
Raluca Băloiu, curator
mirelaiordache.com